Comuna Bucium a cunoscut de-a lungul timpurilor o înflorire spectaculoasă datorată hărniciei oamenilor şi a minelor de aur. Aproape fiecare familie poseda mina sa particulară. Fala şi mândria buciumanilor au ajuns să fie cunoscute şi apreciate în întreaga zonă a Apusenilor.

Naţionalizarea din timpul regimului comunist, plecarea masivă a minerilor spre Valea Jiului şi închiderea minelor din zonă, i-a determinat pe buciumani să-şi caute noi modalităţi de trai orientându-se cu precădere spre creşterea animalelor şi încet, încet spre agroturism. Calmul şi relaxarea zonei în care trăiesc e de-a dreptul molipsitoare, iar frumuseţea naturii şi viaţa simplă a moţilor te invită să le cunoşti comunitatea pas cu pas.

În Bucium au trăit învăţătorul Ion Pop Reţeganu, geograful francez Emanuel de Martonne, Ion Agârbiceanu (autorul nuvelei „Fefeleaga”). Alte personaje care au determinat schimbări majore în evoluţia faptelor istorice ar fi Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Ecaterina Varga, personaj cheie în lupta pentru câştigarea de drepturi în faţa boierilor vremii. Tot aici  a fost şi o filială a societăţii „Astra”, precum şi o bancă, condusă de David Nicolae. Dealul Ungurilor şi cel al Băilor amintesc de Fefeleaga ce îşi căra zi de zi corfele cu piatră. Deşi întreaga zonă a fost sub ocupaţie rusă în timpul celui de-al II-lea război mondial, apoi sub cea austro-ungară, Buciumul, spre deosebire de Roşia Montana este o zonă în care nu au pătruns alte naţionalităţi sau influenţe culturale. Numai dialectul uşor pocit mai relevă din trecutul istoric.