Când vorbesti despre Bucium, nu te referi doar la o anumita parte izolata de sat, când spui Bucium întelegi întreaga vale a Abrudelului cu satele încarcate de istorie şi tradiţii. Credintele stravechi îsi au sursa în comuniunea omului cu pamântul, pamânt bogat, atât în substratul geologic, cum o dovedesc porturile traditionale buciumanesti, cusute înca din vechime cu fir de aur, cât si în spirit, buciumanii nefiind vreodata învinsi în lupta directa, de catre armatele trimise sa-i rapuna, ci doar prin viclenie si tradare.

Riscurile muncii din adâncurile pamântului au determinat aparitia diferitelor superstitii, credinte si traditii miniere. Se mai aud înca legendele cu spiritul protector al minei, numit “vâlva”, dar si versuri inspirate din viata de fiecare zi a buciumanului.

„Mai demult, se spune ca au fost niste mineri pe baie. Ei au mers sa munceasca acolo. Si când a venit ora prânzului au mers sa manânce. Dintr-o data a aparut o pisica neagra. Doi dintre ei au vrut sa-i dea de mâncare si restul nu au vrut. Au spus ca nu-si termina ei mâncarea pe pisica. Atunci, în ziua urmatoarea zi, numai ceilalti mineri au mai aparut la suprafata. Si se spune ca pe cei doi i-a omorât pisica aceea, care era, de fapt, vâlva băii.”

Continuare...