La începutul primăverii, florile albe ale narciselor înfloresc pe înaltul platou – Poiana Narciselor, în poieni şi luminişuri. Potrivit legendei, narcisle răsar în fiecare an pe mormintele luptătorilor daci ce stăpâneau aceste meleaguri. Potecile către poiana, prin pădurea de brazi farmecă călătorul prin priveliştile pe care le oferă şi liniştea adâncă ce le învăluie.

Zonele deschise dintre poieni ascund tufe de afine şi merişoare, coacăze, struguri sălbatici, măceşe ş păducel, apreciate pentru calităţile curative şi savoarea dulceţurilor.
Peisajul satului Bucium abundă prin dealuri înalte cu poieni unde primăvara înfloresc narcisele. Zona este străbătută de râuri şi pâraie repezi cu apă rece ce formează văi adânci cu case răsfirate, specific reliefului montan. Vegetaţia bogată variază de la păduri de mesteceni şi foioase pe văi până la păşuni alpine şi jnepeniş pe măsura ce creşte altitudinea.
Detunatele, forme masive şi semeţe de bazalt veghează asupra comunităţii buciumane. Unice în Europa, acestea amintesc de poveşti magice cu uriaşi şi zâne. Localnicii povestesc că, în timpuri demult uitate, Detunata Golaşă (1258m) şi Detunata Flocoasă (1265m) erau o zână şi un uriaş care au fost pedepsiţi şi transformaţi în stane de piatră pentru dragostea lor nepermisă.